Unificarea dreptului obligatiilor civile si comerciale

2015.

(Re)unificarea dreptului privat este o necesitate istorica ce poate fi intarziata, dar nu evitata.

In momentul codificarii dreptului comercial si al transformarii sale dintr-un drept de clasa (ius mercatorum) intr-un drept al comertului (ius mercaturæ), soarta sa a fost pecetluita, dreptul comercial fiind anexat si subordonat dreptului civil (Thaller), pierzandu-si definitiv autonomia oricum relativa, astfel incat distinctia dintre obligatiile civile si cele comerciale a devenit doar una pur formala, arbitrara, fara o baza reala, substantiala: „Actul de comert tipic nu exista” (Bolaffio).

Noul Cod civil a desavarsit unificarea dreptului obligatiilor civile si comerciale, pecetluind destinul dreptului comercial modern (codificat). Murind, dreptul comercial si-a celebrat propriul triumf (Ascarelli, Roppo).

Lucrarea Unificarea dreptului obligatiilor civile si comerciale constituie prima analiza – istorica, teoretica si practica – aprofundata si sistematica a aparitiei, expansiunii si extinctiunii dreptului comercial modern roman, din momentul codificarii sale in veacul al XIX-lea si pana in momentul desavarsirii unificarii dreptului obligatiilor in secolul al XX-lea, prin Noul Cod civil.

Ca structura, lucrarea este compusa din doua parti principale: prima este dedicata regimului obligatiilor civile si comerciale in sistemul Codului civil din 1864 si al Codului de comert din 1887; a doua este dedicata regimului unitar al dreptului obligatiilor in sistemul Noului Cod civil din 2009.

Dupa 1 octombrie 2011 nu se mai poate deloc vorbi de drept comercial ca drept autonom din punct de vedere legislativ si nici ca drept autonom din punct de vedere stiintific si didactic (administrativ). Si daca unii autori mai vorbesc, scriu si/sau predau „noul” drept comercial, nu inseamna ca acesta si exista. Dimpotriva, intre „noul” drept comercial si dreptul aplicabil activitatilor economice si altor activitati profesionale nu este vorba, in realitate, de nicio legatura conceptuala si nici de existenta vreunei filiatii genetice ori de alta natura.

Unificarea dreptului obligatiilor civile si comerciale nu doar repune in discutie diviziunea dreptului privat si distinctia dintre acesta si dreptul public, ci provoaca si schimbarea organizarii judiciare, unificarea competentei jurisdictionale si a procedurii de judecata a litigiilor dintre profesionisti si/sau neprofesionisti, determinand, totodata, schimbari majore, profunde, in cadrul sistemului insusi al stiintelor juridice si, mai ales, in formarea si structura disciplinelor din invatamantul juridic romanesc, care trebuie nu numai refondate, ci si reamenajate, reconstruite si, astfel, revitalizate.

Lucrarea Unificarea dreptului obligatiilor civile si comerciale se adreseaza deopotriva teoreticienilor si practicienilor dreptului, masteranzilor si doctoranzilor, inclusiv studentilor in drept care doresc sa aprofundeze cunostintele in materia obligatiilor si contractelor, dar si pe cele apartinand teoriei generale a dreptului in general si a dreptului civil in particular.



Lasă un comentariu

Marian NICOLAE s-a născut la 3 februarie 1967, la Craiova. În anul 1991 a absolvit cursurile Facultății de Drept a Universității din București, ca șef de promoție, devenind în anul 2003 doctor în drept civil al Universității din București, cu teza intitulată „Prescripția extinctivă”, pentru care i s-a conferit cea mai înaltă distincție: summa cum laude. De la absolvire și până în prezent a acumulat o bogată experiență profesională ca judecător (1991-1995), cadru didactic universitar al Facultății de Drept a Universității din București (din 1995), avocat, director în Ministerul Justiției (1998-2001), arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României (din 2004). În anul 1992 a absolvit Institutul de Pregătire și Perfecționare a Magistraților (actualmente, Institutul Național al Magistraturii), ca șef de promoție. De asemenea, a fost director al revistei „Pandectele romane” – serie nouă (2001-2006), iar din anul 2007 este director al „Revistei române de drept privat” și director științific al Editurii Universul Juridic. Totodată, în calitate de consultant știintific, a participat la elaborarea și redactarea proiectului Noului Cod civil român (1997-2003; 2006-2008) și al Noului Cod de procedură civila (2006-2008), inclusiv a proiectelor legilor de punere în aplicare a acestora.


Activitate științifică:
Autor sau, după caz, coautor a 5 monografii, al unui tratat de publicitate imobiliară, al unui tratat de prescripție extinctivă, precum și al unor cursuri selective pentru licență (în mai multe ediții succesive), dar și a peste 70 de articole, studii și note (unele în colaborare), scrise în materia dreptului privat, în special în domeniul legislației funciare, al drepturilor reale și publicității imobiliare, al dreptului persoanelor și al dreptului obligațiilor, precum și în materia procedurii civile și publicate în cele mai prestigioase reviste de specialitate din România.


De același autor:
Unificarea dreptului obligațiilor civile și comerciale, Ed. Universul Juridic, București, 2015, 724 de pagini, Contribuții la studiul conflictului de legi în timp în materie civilă (în lumina Noului Cod civil), Ed. Universul Juridic, București, 2013, 596 de pagini (lucrare distinsă cu Premiul „Andrei Rădulescu” pe anul 2013 al Uniunii Juriștilor din România); Codex iuris civilis, 2 tomuri [t. I: Noul Cod civil. Ediție critică; t. II: Legi conexe (derogatorii și complementare) Noului Cod civil], Ed. Universul Juridic, București, 2012, 2457 de pagini; Tratat de publicitate imobiliară, 2 vol., ed. a II-a revăzuta și adaugită, Ed. Universul Juridic, București, 2011, 1413 pagini; Tratat de prescripție extinctivă, Ed. Universul Juridic, București, 2010, 1288 de pagini (lucrare distinsă cu Premiul „Traian Ionașcu” pe anul 2010 al Revistei române de drept privat și al Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România); Tratat de publicitate imobiliară, 2 vol., Ed. Universul Juridic, București, 2006, 1354 de pagini (lucrare distinsă cu Premiul „Andrei Rădulescu” al Academiei Române pe anul 2006 și Premiul „Mihail Eliescu” pe anul 2006 al Uniunii Juriștilor din România și al Societății Academice „Titu Maiorescu”); Prescripția extinctivă, Teza de doctorat, Ed. Rosetti, București, 2004, 647 de pagini (lucrare distinsă cu Premiul „Istrate Micescu” pe anul 2004 al Uniunii Juriștilor din România și al Societății Academice „Titu Maiorescu”); Regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv, Ed. Rosetti, București, 2001 (în colaborare cu Fl.A. Baias și B. Dumitrache), 2 vol. (vol. I: Legea nr. 10/2001, comentată și adnotată; vol. II: Legislație și jurisprudență), 530 de pagini (lucrare distinsă cu Premiul „COPY-RO” pe anul 2001 al Societății de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor de pe lângă Uniunea Scriitorilor din România); Publicitatea imobiliară și noile cărți funciare, Edit Press Mihaela, București, 2000, 600 de pagini.


Distincții:
Ordinul Național „Steaua României”, în grad de Cavaler, pentru merite în elaborarea jurisprudenței, reforma justiției și corecta aplicare a legilor (2000); Insigna de onoare a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, pentru merite deosebite în activitatea de reformare a executării silite judecatorești (2008); Placheta Ministerului Justiției în semn de prețuire pentru contribuția la elaborarea Codului civil și a Codului de procedură civilă (2008).

Buletin de știri